Oportunitatea urgentării adoptării prezentului proiect de act normativ rezulta din necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de România, in cadrul negocierilor privind capitolul 13 "Ocupare si politici sociale", de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar.
 Modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, vizează remedierea aspectelor sensibile evidenţiate in Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, care a fost publicat in data de 16 mai 2006.
 De asemenea, modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, se număra printre masurile cuprinse in Programul legislativ prioritar pentru integrarea in Uniunea Europeana, program care stabileşte adoptarea actului normativ pentru modificarea Codului muncii pana la începutul lunii septembrie 2006.
 In temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicata,
  
 Guvernul României adopta prezenta ordonanţa de urgenta.
  
 Art. I. - Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările si completările ulterioare, se modifica si se completează după cum urmează:
 1. Alineatul (2) al articolului 6 va avea următorul cuprins:
 "(2) Tuturor salariaţilor care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale."
 2. După alineatul (2) al articolului 6 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
 "(3) Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si condiţiile de remunerare."
 3. Alineatul (1) al articolului 17 va avea următorul cuprins:
 "Art. 17. - (1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de munca, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectata in vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează sa le înscrie in contract sau sa le modifice."
 4. La articolul 18 alineatul (1), partea introductiva va avea următorul cuprins:
 "Art. 18. - (1) In cazul in care persoana selectata in vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează sa îşi desfăşoare activitatea in străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica in timp util, înainte de plecare, informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (2), precum si informaţii referitoare la:".
 5. La articolul 18 alineatul (1), după litera f) se introduce o noua litera, litera g), cu următorul cuprins:
 "g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz."
 6. Alineatul (1) al articolului 20 va avea următorul cuprins:
 "Art. 20. - (1) In afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, intre părţi pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice."
 7. La articolul 56, literele a) si b) vor avea următorul cuprins:
 "a) la data decesului salariatului;
 b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului;".
 8. La articolul 56, litera c) se abroga.
 9. Articolul 65 va avea următorul cuprins:
 "Art. 65. - (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia.
 (2) Desfiinţarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa."
 10. La titlul II - Contractul individual de munca, capitolul V - Încetarea contractului individual de munca, titlul secţiunii a 5-a va avea următorul cuprins:
  
 "Concedierea colectiva.
 Informarea, consultarea salariaţilor si procedura concedierilor colective"
  
 11. Articolul 68 va avea următorul cuprins:
 "Art. 68. - (1) Prin concediere colectiva se înţelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
 a) cel puţin 10 salariaţi, daca angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi si mai puţin de 100 de salariaţi;
 b) cel puţin 10% din salariaţi, daca angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
 c) cel puţin 30 de salariaţi, daca angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
 (2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau in calcul si acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de munca din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătura cu persoana salariatului, cu condiţia existentei a cel puţin 5 concedieri."
 12. Articolul 69 va avea următorul cuprins:
 "Art. 69. - (1) In cazul in care angajatorul intenţionează sa efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, in timp util si in scopul ajungerii la o înţelegere, in condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:
 a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;
 b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariaţilor concediaţi.
 (2) In perioada in care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligaţia sa le furnizeze toate informaţiile relevante si sa le notifice, in scris, următoarele:
 a) numărul total si categoriile de salariaţi;
 b) motivele care determina concedierea preconizata;
 c) numărul si categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;
 d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
 e) masurile avute in vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
 f) masurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii si compensaţiile ce urmează sa fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil;
 g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;
 h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.
 (3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) si (2) se menţin indiferent daca decizia care determina concedierile colective este luata de către angajator sau de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului.
 (4) In situaţia in care decizia care determina concedierile colective este luata de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, in nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) si (2), de faptul ca întreprinderea respectiva nu i-a furnizat informaţiile necesare."
 13. Articolul 70 va avea următorul cuprins:
 "Art. 70. - Angajatorul are obligaţia sa comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munca si agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca la aceeaşi data la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor."
 14. Articolul 71 va avea următorul cuprins:
 "Art. 71. - (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului masuri in vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
 (2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde in scris si motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), in termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora."
 15. După articolul 71 se introduc doua noi articole, articolele 711 si 712, cu următorul cuprins:
 "Art. 711. - (1) In situaţia in care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectiva, acesta are obligaţia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agenţia teritoriala de ocupare a forţei de munca, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
 (2) Notificarea prevăzuta la alin. (1) trebuie sa cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectiva, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum si rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1) si art. 71, in special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri.
 (3) Angajatorul are obligaţia sa comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca.
 (4) Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de munca.
 (5) La solicitarea motivata a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de munca, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
 (6) Inspectoratul teritorial de munca are obligaţia de a informa in timp util angajatorul si sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii perioadei prevăzute la alin. (1), precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii.
 Art. 712. - (1) In perioada prevăzuta la art. 711 alin. 1, agenţia teritoriala de ocupare a forţei de munca trebuie sa caute soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate si sa le comunice in timp util angajatorului si sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
 (2) La solicitarea motivata a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de munca, cu consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, in cazul in care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in vedere nu pot fi soluţionate pana la data stabilita in notificarea de concediere colectiva prevăzuta la art. 711 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
 (3) Inspectoratul teritorial de munca are obligaţia de a informa in scris angajatorul si sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziilor de concediere, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 711 alin. (1)."
 16. La articolul 84 alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:
 "c) in cazul in care încheierea unui nou contract individual de munca pe durata determinata se impune datorita unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;".
 17. La articolul 84 alineatul (2), după litera c) se introduce o noua litera, litera c1), cu următorul cuprins:
 "c1) in cazul in care încheierea unui nou contract individual de munca pe durata determinata se impune datorita unor motive obiective cuprinse in contractul colectiv de munca încheiat la nivel naţional si/sau la nivel de ramura, pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe;".
 18. La articolul 85 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
 "(2) O copie a anunţului prevăzut la alin. (1) se transmite de indata sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor."
 19. Articolul 86 va avea următorul cuprins:
 "Art. 86. - (1) Referitor la condiţiile de angajare si de munca, salariaţii cu contract individual de munca pe durata determinata nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu excepţia cazurilor in care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
 (2) In sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual de munca este încheiat pe durata nedeterminata si care desfasoara aceeaşi activitate sau una similara, in aceeaşi unitate, avându-se in vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
 (3) Atunci când nu exista un salariat permanent comparabil in aceeaşi unitate, se au in vedere dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. In cazul in care nu exista un contract colectiv de munca aplicabil, se au in vedere dispoziţiile legislaţiei in vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel naţional."
 20. Articolul 101 va avea următorul cuprins:
 "Art. 101. - Salariatul cu fracţiune de norma este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma întreaga comparabil."
 21. După articolul 101 se introduce un nou articol, articolul 1011, cu următorul cuprins:
 "Art. 1011. - (1) Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de norma prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp parţial.
 (2) Contractul individual de munca cu timp parţial se încheie numai in forma scrisa.
 (3) Salariatul comparabil este salariatul cu norma întreaga din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de munca, prestează aceeaşi activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp parţial, avându-se in vedere si alte considerente, cum ar fi vechimea in munca si calificarea/aptitudinile profesionale.
 (4) Atunci când nu exista un salariat comparabil in aceeaşi unitate, se au in vedere dispoziţiile din contractul colectiv de munca aplicabil. In cazul in care nu exista un contract colectiv de munca aplicabil, se au in vedere dispoziţiile legislaţiei in vigoare sau contractul colectiv de munca la nivel naţional."
 22. După alineatul (2) al articolului 104 se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
 "(21) O copie a anunţului prevăzut la alin. (2) se transmite de indata sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor."
 23. Articolul 108 va avea următorul cuprins:
 "Art. 108. - Timpul de munca reprezintă orice perioada in care salariatul prestează munca, se afla la dispoziţia angajatorului si îndeplineşte sarcinile si atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislaţiei in vigoare."
 24. După alineatul (1) al articolului 122 se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
 "(11) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
 a) salariatul care efectuează munca de noapte cel puţin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
 b) salariatul care efectuează munca de noapte in proporţie de cel puţin 30% din timpul sau lunar de lucru."
 25. Alineatul (2) al articolului 122 va avea următorul cuprins:
 "(2) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinţa de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal."
 26. După alineatul (2) al articolului 122 se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
 "(21) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfasoara in condiţii speciale sau deosebite de munca, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, in care prestează munca de noapte."
 27. Articolul 123 va avea următorul cuprins:
 "Art. 123. - Salariaţii de noapte beneficiază:
 a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectuează cel puţin 3 ore de munca de noapte, fără ca aceasta sa duca la scăderea salariului de baza;
 b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata."
 28. Alineatul (1) al articolului 124 va avea următorul cuprins:
 "Art. 124. - (1) Salariaţii care urmează sa desfăşoare munca de noapte in condiţiile art. 122 alin. (11) sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activitatii si după aceea, periodic."
 29. După titlul capitolului II "Repausuri periodice" al titlului III "Timpul de munca si timpul de odihna" se introduce un nou articol, articolul 1291, cu următorul cuprins:
 "Art. 1291. - Perioada de repaus reprezintă orice perioada care nu este timp de munca."
 30. După articolul 131 se introduce un nou articol, articolul 1311, cu următorul cuprins:
 "Art. 1311. - (1) Munca in schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de munca, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.
 (2) Salariat in schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie in cadrul programului de munca in schimburi."
 31. Alineatul (4) al articolului 132 va avea următorul cuprins:
 "(4) In situaţii de excepţie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, după o perioada de activitate continua ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor."
 32. Articolul 296 va avea următorul cuprins:
 "Art. 296. - (1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2008 se probează cu carnetul de munca.
 (2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2008 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de către instanţa judecătoreasca competenta sa soluţioneze conflictele de munca, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.
 (3) Angajatorii care păstrează si completează carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod eşalonat, pana la data de 30 iunie 2009, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire.
 (4) Inspectoratele teritoriale de munca ce deţin carnetele de munca ale salariaţilor le vor elibera pana la data prevăzuta la alin. (3), in condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale si familiei."
 33. Alineatul (3) al articolului 298 va avea următorul cuprins:
 "(3) Pe data de 1 ianuarie 2009 se abroga dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare."
 Art. II. - Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanţa de urgenta, se va republica in Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o noua numerotare.